E Crăciun?... Si ce dacă?

Molipsiţi de „gripa” alegerilor prezidenţiale şi de euforia judecării celui care a răspândit „virusul”, cum aţi răspunde unui reporter de la un mare trust media (în criză de subiect, de după alegeri) la întrebarea: „Ce pedeapsă aţi propune pentru cei care vor să-l desfiinţeze pe Moş Crăciun?” Ca buni creştini ce suntem, probabil că ne-am gândi (sau îngrămădi) să dăm un răspuns pe măsură obraznicului reporter, dar un răspuns biblic...! Nici n-am stat prea mult pe gânduri, că îngheţat de frigul de afară şi înhăţat de zâmbetul reporterului îmbujorat, mă trezesc (ca de multe ori de fapt) că un altul de lângă mine (creştin şi el, cică) se consideră a fi mai... (deştept, curajos, spiritual...) şi răspunde în locul meu „domne bagă de seamă că de nu era Moşu trebuia inventat” .       

Cu gura căscată şi oripilat de răspunsul prietenului (frate, sau ce-o mai fi...) îmi dau seama că eu nu am un răspuns (încă) şi îmi spun doar „şi ce dacă”... până la urmă e un pretext drăguţ de a ne face unii altora mici (şi obligatorii?!) atenţii, un personaj bonom, generos, care creează o dată pe an o lume frumoasă, de basm, în care ne silim să încăpem, cu mic, cu mare (cu întreaga adunare) preţ de câteva zile... O lume feerică în care îi înghesuim pe cei mici, să se bucure şi să trăiască liniştiţi, până când vor creşte mari şi vor da nas în nas cu... realitatea (adevărul), ca să constate că orice asemănare între cele două lumi este, din păcate, pur întâmplătoare...

Cui i-ar putea face rău acest Moş, zâmbitor, cuceritor (şi cu burta mare – nu din anul ăsta de criză)  care ne aduce câteva clipe de fericire la finalul unui an dificil?

Dar s-ar putea să fi pornit într-o direcţie greşită, pentru că, să fim serioşi, este Moş Crăciun în pericol? Aşa vi se pare? Ascultaţi radioul (nu RVE-ul), uitaţi-vă la tv, daţi un search pe google, priviţi în jur şi veţi fi de acord cu mine: pe Moşu nu-l ameninţă nimic şi nimeni. Ba încă dacă ar fi gata să renunţe la „preşedinţia” Laponiei sigur ar fi alesul în multe ţări de criză...Nu plăteşte şi i se face publicitate, nu pretinde...dar este primit în casele tuturor, dă dintr-un singur sac la toţi şi toţi îl cred, îl laudă şi îl încurajează să meargă mai departe că are succes...

Un pericol stă totuşi la pândă, aproape de tot şi mare de tot. Dar nu pe bunul Moş îl pândeşte, ci pe Pruncul sărbătorit, pe Cel căruia i-a fost furată sărbătoarea şi care a venit întradevăr din altă lume, dintr-o Împărăţie nemaintâlnită...şi de mulţi râvnită. Pruncul divin Emanuel, a cărui Naştere chiar pare de necrezut, a cărui viaţă pare de necrezut (şi nu-i vorbă, i-a şi intrigat pe mulţi) şi a cărui moarte le-a întrecut pe toate chiar (şi nu-i vorbă, mulţi încă nu pot s-o creadă), iar Învierea rămâne pentru unii un slogan, iar pentru alţii un scop în viaţă.

Iată cine cred că stă astăzi în balanţă şi pentru cine atârnă mai greu? E Moşu cu a lui burtă şi sac plin, sau e Pruncul cu a lui viaţă de Miel divin?  Un răspuns îl dăm cu toţii, prin modul nostru de viaţă, dar să nu facem ca Pilat „pe placul norodului” care-i însetat de comercializarea Lui, mai de grabă decât de mărturisirea Lui... Fiecare veac a trecut având balanţa lui, dar al nostru pare să aibă o balanţă bine ambalată, fragilă şi periculoasă pentru că după ea tot mai mulţi îşi hotărăsc drumul. Un drum frumos împodobit, cu beculeţe colorate, brăduţi argintii şi colinde duios cântate, cozonaci şi cadouri din belşug, dar fără de Isus. Iar dincolo de unele ferestre îngheţate, ochii unora sunt trişti şi inimile goale, pentru că Moşul nu ajunge chiar la toţi, iar de la cei la care totuşi ajunge, pleacă mult prea repede şi nu are prea multe să le spună...
Pentru că Moş Crăciun nu poate să-i vindece pe cei din spital, nu ştie cum să-i consoleze pe cei care, în azil sau orfelinat fiind, vor ceva mai mult decât o haină bună de crăciun, nu poate vindeca o inimă rănită, dezamăgită sau îmbătrânită, nu-l poate aduce aproape pe cel drag plecat şi nu poate umple golul din inimă, nu poate îmblânzi mânia şi neliniştea zilei de mâine. Nu poate (sau nu vrea) să ne spună dacă drumul pe care am luat-o este cel bun sau greşit, dacă vieţile noastre seamănă sau nu cu ceea ce am visat să fie. Nu poate face minuni ca să îndrepte cursul lucrurilor care au scăpat de sub control şi nu te ajută mai deloc în rezolvarea problemelor tale de viitor şi de ce nu de veşnicie! Altfel spus, să nu ne amăgim dragii mei la pieptul lui Moş Crăciun preţ de câteva zile, la sfârşitul cărora ne aşteaptă aceeaşi soartă rece şi săracă, sau chiar devine mai geroasă şi mai ponosită pentru că nu reuşim să o mascăm, nemaiavând banii, zgomotul şi inconştienţa de crăciun.

Tot ce am spus că nu poate face Moş Crăciun (şi chiar mult mai mult) poate face Pruncul divin ISUS EMANUEL, Mântuitorul lumii şi asta o spune Scriptura şi viaţa celor trăită alături de EL. Faţa lumii nu se schimbă, nici de crăciunul ăsta, rămâne tot îmbătrânită şi-ntunecată atâta vreme cât îl aşteptăm pe Moş Crăciun cu sufletul la gură şi cu casa împodobită şi nu băgăm de seamă că ISUS a venit pentru noi, ca să dăruiască nu speranţe deşarte, nici daruri frumos colorate, ci veşnicia cu a ei binecuvântare.

Şi o ultimă întrebare, fiţi sinceri, anul ăsta de crăciun pe cine aşteptaţi? Să nu îmi spuneţi „şi ce dacă”!

ELIEZER Măceşaru

Infuzie de mulţumiri - 21-22 nov 2009

Sâmbăta aceasta a fost un bun prilej de inventariere a motivelor pentru care suntem recunoscători lui Dumnezeu în anul care se scurge. Astfel puţin peste 70 de tineri şi-au unit glasurile, aducând slava Creatorului pentru toate binecuvântările revărsate, prin cântări, mărturii şi părtăşie. Unul dintre momentele emoţionante ale întâlnirii a fost recunoştinţa arătată unii altora prin bileţele de mulţumire; astfel, mulţi dintre tineri au fost plăcuţi impresionaţi să primească astfel de dovezi de la persoane de la care se aşteptau mai puţin, aducând încurajări, zâmbete şi, în unele cazuri, îmbrăţişări.

 

Au urmat apoi conversaţii în jurul unei ceşti de ceai în sala decorată de sărbătoare, îmbogăţită de forfota binedispusă, de râsete şi bucuria care se citea pe feţele tuturor. Aceasta s-a transformat mai apoi într-o oază de creativitate, când opt echipe au imaginat diferite situaţii (reclame TV şi radio, pantomimă, scenetă, poezie, cântare, interviu, articol) pe tema mulţumirii. Acestea au fost primite cu aplauze şi voie bună, dovedind încă o dată că unde-s doi (sau mai mulţi) puterea (de creaţie) creşte.

 

Duminica a fost puternic marcată de mireasma tomnatică din sală, datorită decorului de poveste. O seară a mulţumirii, a adus pe buzele tuturor laude la adresa Domnului pentru ocazii specifice în care El a lucrat cu puterea Lui nemărginită. Serviciul s-a încheiat într-un mod practic, degajat, unde atât cei mici cât şi cei mari au avut posibilitatea să participe la un concurs cu întrebări biblice legate de sărbătoarea roadelor şi nu numai. Cei mai bine documentaţi au plecat acasă nu doar cu sufletul mai bogat spiritual, cât şi cu un fruct sau o legumă, după preferinţe.

 

"Vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele şi pomii de pe câmp îşi va da roadele." Levitic 26:4

Nuntă Eugen şi Oana - 14 noiembrie 2009

"Nu este bine ca omul să fie singur; am să îi fac un ajutor potrivit pentru el" (Geneza 2:18). Şi Dumnezeu i-a pregătit cel mai bun ajutor lui Eugen Soltuzu, pe Oana, atât de frumoşi în straie de sărbătoare, după cum i-am găsit, sâmbătă, la biserica din Breaza. Au pornit mână în mână spre un drum binecuvântat ca familie şi cu o parte din tineri le-am urat pacea din ceruri şi harul divin iar legământul ce-l fac pe veci fie păstrat, în iubire să stea neîncetat.

Cuvântarea din timpul ceremoniei religioase, aflată sub semnul emoţiei, a cuprins învăţături privind angajamentul căsătoriei pe care cei doi l-au luat unul faţă de celălalt nu doar înaintea oamenilor ci şi înaintea cerului. De asemenea, pastorul Silviu Cioată a vorbit şi despre recunoaşterea autorităţii în familie, despre familia creştină care va funcţiona la parametrii stabiliţi de Tatăl, doar atunci când vor exista supunere, sensibilitate şi dragoste.

După rostirea rugaciunilor de binecuvântare şi a mult aşteptatului DA, alaiul de nuntă s-a mutat într-un cadru festiv, înconjurat de natură, unde încă o dată am admirat creaţia lui Dumnezeu.

Voia bună a fost însoţită de scenete, filmuleţe, cadouri, gânduri şi multe alte surprize dedicate mirilor, evident încântaţi de cea mai frumoasă zi din viaţa lor.

Am plecat cu zâmbete pe buze şi prăjituri la pachet, lăsând în urmă cea mai tânără familie a bisericii Izbânda.

Piatra Neamț, oraș binecuvântat

În ciuda vremii de afară, o parte din corul bisericii a îndrăznit să sfideze drumul lung și obositor până în Piatra Neamț. Și bine a făcut, pentru că am avut parte numai de binecuvântări. Am experimentat încă o dată ospitalitatea recunoscută a fraților din Moldova, imediat cum am ajuns și, deși nu ne-au întâmpinat cu pâine și sare cum este obiceiul local, ci gustări calde și ceai în puterea nopții, am apreciat pasiunea lor pentru slujire și zâmbetul sincer.

"Încă de dimineață ne-ai arătat cum să ne închinăm prin creația ta..." spunea Melinda într-o rugăciune, aceasta în urma vizitei Cheilor Bicazului și Lacului Roșu. Peisajul ne-a luat prin surprindere: un joc de culori pe pânza Creatorului, o toamnă perfectă prin armonia copacilor intens pictați, a colinelor frumos arcuite și a stâncilor înalte care te lăsau fără suflare. Este de prisos să redau toate impresiile verbale, chipurile noastre exprimând mulțumire Tatălui mai mult decât am fi putut-o face prin cuvinte iar ochii nu se mai săturau să privească și să întipărească pe retină imaginea copleșitoare a peisajelor întâlnite.

După sesiuni întregi de fotografii, am pornit zgribuliți către întalnirea zonală de tineret unde am avut parte de un timp frumos și binecuvântat de închinare și rugăciune, marcat de predica fratelui Eliezer Măceșaru despre cum să visezi creștinește, predică ce a stârnit zâmbete, lacrimi și a insuflat tinerii să primească visurile de la Domnul, să iși verifice atitudinea iar apoi să aștepte cu răbdare.

Seara ne-am delectat cu priveliștea orașului de undeva de sus, de pe o stâncă, unde luminile se scăldau feeric, motiv pentru care am fost inspirați să ridicăm laude la adresa Domnului prin cântări, întrerupți de frigul puternic care ne-a trimis la gazdele noastre mai devreme decât am fi vrut.

Duminica am slujit cu corul în biserica Betel unde am avut părtășie cu întreaga biserică și unde, la final am servit masa tradițional moldovenească de unde nu au lipsit sarmalele și voia bună.

Am ajuns în București după 5 ore mai bogați cu o experiență într-un oraș teribil de frumos, binecuvântați cu un timp minunat de închinare și cu noi legături frățești. Multumim Elize și Adina pentru că ați făcut posibilă această ieșire, multumim celor din Piatra Neamț dar și bisericii Izbânda pentru trude și osteneli și, nu în ultimul rând, mulțumim Domnului pentru că ne-a arătat în acest weekend cât de importantă este părtașia între oamenii plăcuți Lui.

vizita la sora Badescu

That's my King!

Do you know Him?

Energie la pachet

Când spui sâmbătă.. automat îți fuge gândul la curățenie, asa.i? Cred că știm cu toții răspunsul. Câți dintre noi nu am crescut cu ideea inoculată de către părinți de a dedica ziua de sâmbătă momentului potrivit pentru a aerisi casa, de a pune la loc tot ce am aruncat prin cameră pe parcursul săptămânii, să nu mai amintim de aspirat, șters praful și în cazuri extreme spălat geamuri? Majoritatea, bag mâna în foc!

În același spirit am început sâmbăta, care numai ce a trecut [acum fix 4 zile], o bună parte din noi. Ați putea zice: nimic anormal în asta.. Însă partea interesantă este că ne.am concretizat într.un singur gând forțele și tot elanul pentru a termina curățenia generală la Biserică.

Astfel, bine pregătiți pentru provocările ce ne așteptau [cu ploaie / frig la interval, foame/oboseală anticipată] ne.am adunat într.o părtașie activă! Bineînțeles că fiecare a fost repartizat într.un alt domeniu: de la “rașchetatul geamurilor” la spălatul mochetei, vopsitul rafturilor, spălatul geamurilor și al scaunelor– ca să nu se plictisească nimeni, normal. Încetul cu încetul sursa de energie s.a diminuat considerabil, iar pauza de masa a fost bine venită! A fost foarte plăcut să reconstituim faze comice și să pregătim planul de bătaie pentru continuarea zilei pe veșnicul fundal al dezbaterilor politice.. Dar noi cu cine votăm? :)

Mulțumim lui Dumnezeu că nu au fost prea multe incidente neplăcute [excepție făcând Dani care s.a trezit cu un ‘puf’ de Clin în cap – din greșeala învață oamenii să se păzească] și că am putut termina în timp util. Nu se menționează la finalul zilei câte degete s.au pierdut pe terenul de luptă sau câte picioare amorțite s.au numărat la locul de muncă ci mai degrabă privim cu satisfacție că am putut sluji și într.un mod mai practic decât de obicei.

Deja sună prea interesant ca să încheiem, însă nu dorim să vă facem să regretați prea mult că nu ați fost cu noi ci doar să vă determinăm să vă doriți să veniți data viitoare!! Întotdeauna este nevoie de mână de lucru voluntară și plină de bucurie și entuziasm care să participe la diverse activități!

Contăm pe tine? ;)

NEVOIA DE SFINȚI GENIALI de Vladimir Pustan

 

http://www.deviantart.com/

Simone Weil zicea, undeva, că lumea de azi are nevoie de sfinţi care să aibă geniu. Cuvinte grele pentru o adunare de sfinţi tăcuţi şi apatici, mulţumiţi cu uşa raiului închisă imediat în spatele lor, ca uşa autobuzului 132 cu care o viaţă au plecat spre serviciu.

Suferim de lipsa ideilor noi, iar liturghia a apărut din cauza sfinţilor cu coeficientul de inteligenţă smerit. Sunt de acord că primul sens în limba latină a cuvântului mediocru e cale de mijloc, dar istoria biblică nu s-a făcut cu sfinţi cuminţi şi aşezaţi.

Petru sărind din barcă, Ioan Botezătorul în temniţă, Barnaba vânzându-şi ogorul, Pavel predicând în Areopag, nu dovedesc o sfinţenie normală.

Viaţa spirituală e ceva mai mult decât mersul la biserică, înţepenitul în bancă, bătaia pe amvon şi funcţii de „conducere”, cântatul în grupul de laudă şi închinare, ochi închişi, mâini ridicate şi batic de naylon.

Mai recunosc şi faptul că fără adevărul revelat, intelectul e neputincios, dar atunci înseamnă că în jurul nostru e puţin adevăr revelat.

Orice ieşire din decor enervează pentru că jigneşte marea masă sfântă când de fapt fiecare fărâmă de lumină în plus ar trebui să bucure pe toţi cei ce formează marea familie a lui Dumnezeu.

Toate trezirile spirituale s-au făcut cu oameni sclipitori chiar dacă au fost mineri în Ţara Galilor pentru că geniul n-are de-a face cu pantalonii rupţi prin universităţi.

Haidem să ne rugăm toţi sfinţii obişnuiţi pentru ca România să eclozeze măcar doi sfinţi cu geniu în anul care ne stă în faţă.

Plastic Jesus - un avertisment

Am primit de curând de la Emi un link cu un filmuleț care m-a pus pe gânduri. Este vorba despre mărturia unui tânăr în care își expune modul în care s-a întors la Dumnezeu, schimbările care s-au petrecut în viața lui și cum vede viitorul relației lui cu Domnul.

Dacă m-aș fi oprit doar la a asculta ceea ce spune, băiatul era un exemplu demn de urmat, însă ceea ce a produs consternare în mine este textul care demască fiecare afirmație a lui, iar frază după frază se conturează o imagine a ceea ce reprezintă un creștin superficial.

Câți creștini autentici sunt în biserica Domnului? Numai El știe, însă întrebarea cu care am rămas eu este cât de mult mă asemăn cu acest personaj și ce am de schimbat în mine?

Are we happy plastic people?

repetitia e mama invataturii

In seara asta, in cadrul repetitiei de cor, am avut parte de o a 2-a lectie despre istoria si analiza muzicii. Unii casca a plictis, altii incep incet, incet sa desluseasca tainele ascunse pe portative, iar altii.. O doime, 2 patrimi, 4 optimi si tot asa. Curand foarte curand, vom comunica in aceeasi limba. Bucuria este ca am strans randurile si, cel putin la repetitii, suntem mai multi ca altadata (semn bun nu?). Duminica ar trebui sa iesim inainte cu o piesa macar. Sa fie spre slava Domnului. pace

joi seara

in seara asta am fost la biserica cu o chestiune ce tinea de organizare/media..si am fost placut impresionat sa vad grupa de social 1 si 2, grupa de inchinare, grupa de evanghelizare nedelea si brezoaele..si e un semn bun, zic eu, adica s.au pornit motoarele..fiecare grupa porneste pe drumul ei..btw grupa de organizare/media a demarat in tromba..pt ca si are multe de rezolvat/aranjat/pus cap la cap..godspeed catre toate grupele..pace

Tu cât timp petreci cu Dumnezeu?

Jessy Dixon Concert - 10 Octombrie 2009 [Sala Palatului]

Mergem adesea la concerte în Capitală care se anunţă a fi cu totul şi cu totul incendiare. Şi a doua zi citim în presă: "Aseară... sala X a fost neîncăpătoare. Un concert unic. O voce specială, un timbru, asemenea. La final, publicul a aplaudat cu frenezie. Artiştii au revenit pe scenă de nenumărate ori în aplauzele care nu mai conteneau... Un decor de excepţie". Şi toate celelalte superlative!

De data aceasta, lucrurile au stat puţin altfel. Tot în Capitală. La Sala Palatului, într-o sâmbătă seară în care "cerurile s-au deschis", după cum a spus Jessy Dixon. Sau într-o seară de toamnă pe care o găseşti "puţin distantă, puţin distrasă, rătăcită printre maşini prea multe şi printre magazine... Ori o găseşti foarte frumoasă, pentru că aerul de toamnă adună frunzele de diferite nuanţe pe trotuar", după cum scrie Paula Seling. 

La Sala Palatului au venit să vadă,  să asculte şi să înţeleagă o muzică aparte cei pentru care gospel-ul înseamnă istorie, religie şi... viaţă. Sau un mod de a fi. Şi au fost mulţi!

În deschiderea concertului lui Jessy Dixon, Paula Seling a susţinut un recital alături de o orchestră de excepţie. Melodii superbe la care interpreta ţine enorm, fiind o iubitoare a genului: "Acum mulţi ani, când începusem să iubesc muzica şi nu îndrăzneam să visez un drum în viaţă legat de muzică, nu mi-aş fi putut închipui că peste ani Dumnezeu îmi va oferi şansa de a deschide concertul unei legende a muzicii gospel la Bucureşti. Îmi place foarte mult Jessy Dixon, îmi place muzica gospel şi mă simt onorată să cânt unui public atât de special ca şi acela care va fi la Sala Palatului...". Şi într-adevăr publicul s-a simţit special.

Concertul lui Jessy Dixon a fost în competiţie cu meciul România-Serbia! Iar publicul din sală a câştigat! A fost un meci cu scor egal între sufletele publicului şi cei aflaţi pe scenă: Paula Seling, Jessy Dixon, celebra pianistă americană Elsa Harris şi un cor unic, aplaudat după fiecare piesă atât de Paula Seling, cât şi de Jessy Dixon, care ne îndemna mereu: "Aplaudaţi-i încă o dată! Sunt ai voştri! Corul acesta e din România" - "give them one more hand"!

VOCEA EI...
Paula Seling a fost atât de emoţionată, încât ne-a mărturisit chiar de la început: "Este o seară atât de specială pentru mine şi am atât de multe emoţii, încât nici nu pot să respir... aşa că mai bine vă cânt!". Şi ne-a cântat. Cu o voce acordată de îngeri. Şi nu e o metaforă. A cântat perfect. Inegalabil. O voce atât de cristalină, care nu pare a fi de... aici. Şi se spune despre mulţi artişti că au o voce asemenea, dar până să o asculţi pe Paula nu înţelegi exact ce înseamnă un cristal în voce, după cum aprecia un fan de-al interpretei.

La finalul minirecitalului Paulei Seling a urcat pe scenă: Jessy Dixon! Aplauzele nu se mai opreau! Şi artistul spune: "Sunteţi un public atât de cald, încât aş vrea să vă iau acasă! Pot să vă adopt? Sau mai bine să vină din nou Jessy în România?". Din nou muuulte aplauze! Se întoarce spre orchestră, salută şi pare că ar căuta pe cineva... "Where is Paula? I don't seeeee Paula! Tell her to come back!!!" La fel de emoţionată, dar cu o voce care transmite şi mai multe emoţii decât ar putea artista să aibă, revine pe scenă şi îi ascultăm împreună. Două voci care s-au sincronizat perfect şi un show excepţional. Au fost două duete Jessy Dixon-Paula Seling care au ridicat sala în picioare. Toată lumea s-a ridicat nu numai să aplaude ori să ţină ritmul, ci să şi cânte! Spre uimirea lui Jesyy Dixon, care a întrebat: "Sunteţi siguri că sunteţi români?". "DAAA!" Restul a fost muzică şi lumină. Şi poezie şi zâmbet! Un strop de voie bună şi de poveşti din care înveţi că istoria şi religia înseamnă mai mult decât cărţi scrise despre şi pentru oameni...

Un concert fără ţinute de gală, fără decoruri impunătoare, fară sclipici care îţi tulbură privirea. A fost un concert al dăruirii. Acel gen de artă care dăinuie peste timp. Acea muzică  în care... "God spells": O muzică în care Dumnezeu "ne vorbeşte" prin vocile hărăzite.

Articol preluat pe de jurnalul.ro

La Golgota

La Golgota, purtând povara unei lumi deşarte,
Hristos a rupt blestemul milenar închis în moarte,
Şi nouă, osândiţilor din groaznicul abis,
O cale spre lumină şi viaţă ne-a deschis.

La Golgota-s răscruci de drum, fotonii se despică,
Se sfar'mă lumi, când crucea Lui din stâncă se ridică.
Se prăbuşesc împărăţii, şi tronuri cad greoi,
Când stropii Lui de sânge sfânt şi-I picură-n noroi.

Nu-i trâmbiţă să cânte azi iubirea-n simfonie,
Nici pană focul dureros din cruce să-I descrie!
Nu-s clopote să sune-n vânt al Golgotei coşmar,
Nici pietre de-amintire nu-s pentru al crucii har.

Din mii de căi lactee şi vârtejuri de lumină,
Soseşte Mielul jertfei sfânt, curat şi fără vină,
Să bea al morţii-amar venin, otrava de blestem,
Bătut, lovit, scuipat, străpuns, şi răstignit pe lemn!

O, ceruri, stele, galaxii, luminători de seamă,
Şi îngeri, voi care-aţi văzut întreaga crucii dramă,
Spuneţi-mi marele mister: Stăpânul Creator,
Întins pe-o cruce moare-n chin... ca eu să nu mai mor!

few words

Salutare

Acest blog este o solutie de avarie, pana reusim sa punem pe picioare situl bisericii. Vom incerca sa va tinem la curent, in cea mai mare parte, cu ce s.a intamplat, mai degraba, decat ce o sa fie. Asa ca veti putea citi cateva impresii despre evenimente petrecute in cadrul bisericii, cat si intalnirile tinerilor si vor fi si cateva poze, for sure. Restul de filmulete si poezii si ce o mai fii sunt pt buna dispozitie a fiecaruia..pace