E Crăciun?... Si ce dacă?

Molipsiţi de „gripa” alegerilor prezidenţiale şi de euforia judecării celui care a răspândit „virusul”, cum aţi răspunde unui reporter de la un mare trust media (în criză de subiect, de după alegeri) la întrebarea: „Ce pedeapsă aţi propune pentru cei care vor să-l desfiinţeze pe Moş Crăciun?” Ca buni creştini ce suntem, probabil că ne-am gândi (sau îngrămădi) să dăm un răspuns pe măsură obraznicului reporter, dar un răspuns biblic...! Nici n-am stat prea mult pe gânduri, că îngheţat de frigul de afară şi înhăţat de zâmbetul reporterului îmbujorat, mă trezesc (ca de multe ori de fapt) că un altul de lângă mine (creştin şi el, cică) se consideră a fi mai... (deştept, curajos, spiritual...) şi răspunde în locul meu „domne bagă de seamă că de nu era Moşu trebuia inventat” .       

Cu gura căscată şi oripilat de răspunsul prietenului (frate, sau ce-o mai fi...) îmi dau seama că eu nu am un răspuns (încă) şi îmi spun doar „şi ce dacă”... până la urmă e un pretext drăguţ de a ne face unii altora mici (şi obligatorii?!) atenţii, un personaj bonom, generos, care creează o dată pe an o lume frumoasă, de basm, în care ne silim să încăpem, cu mic, cu mare (cu întreaga adunare) preţ de câteva zile... O lume feerică în care îi înghesuim pe cei mici, să se bucure şi să trăiască liniştiţi, până când vor creşte mari şi vor da nas în nas cu... realitatea (adevărul), ca să constate că orice asemănare între cele două lumi este, din păcate, pur întâmplătoare...

Cui i-ar putea face rău acest Moş, zâmbitor, cuceritor (şi cu burta mare – nu din anul ăsta de criză)  care ne aduce câteva clipe de fericire la finalul unui an dificil?

Dar s-ar putea să fi pornit într-o direcţie greşită, pentru că, să fim serioşi, este Moş Crăciun în pericol? Aşa vi se pare? Ascultaţi radioul (nu RVE-ul), uitaţi-vă la tv, daţi un search pe google, priviţi în jur şi veţi fi de acord cu mine: pe Moşu nu-l ameninţă nimic şi nimeni. Ba încă dacă ar fi gata să renunţe la „preşedinţia” Laponiei sigur ar fi alesul în multe ţări de criză...Nu plăteşte şi i se face publicitate, nu pretinde...dar este primit în casele tuturor, dă dintr-un singur sac la toţi şi toţi îl cred, îl laudă şi îl încurajează să meargă mai departe că are succes...

Un pericol stă totuşi la pândă, aproape de tot şi mare de tot. Dar nu pe bunul Moş îl pândeşte, ci pe Pruncul sărbătorit, pe Cel căruia i-a fost furată sărbătoarea şi care a venit întradevăr din altă lume, dintr-o Împărăţie nemaintâlnită...şi de mulţi râvnită. Pruncul divin Emanuel, a cărui Naştere chiar pare de necrezut, a cărui viaţă pare de necrezut (şi nu-i vorbă, i-a şi intrigat pe mulţi) şi a cărui moarte le-a întrecut pe toate chiar (şi nu-i vorbă, mulţi încă nu pot s-o creadă), iar Învierea rămâne pentru unii un slogan, iar pentru alţii un scop în viaţă.

Iată cine cred că stă astăzi în balanţă şi pentru cine atârnă mai greu? E Moşu cu a lui burtă şi sac plin, sau e Pruncul cu a lui viaţă de Miel divin?  Un răspuns îl dăm cu toţii, prin modul nostru de viaţă, dar să nu facem ca Pilat „pe placul norodului” care-i însetat de comercializarea Lui, mai de grabă decât de mărturisirea Lui... Fiecare veac a trecut având balanţa lui, dar al nostru pare să aibă o balanţă bine ambalată, fragilă şi periculoasă pentru că după ea tot mai mulţi îşi hotărăsc drumul. Un drum frumos împodobit, cu beculeţe colorate, brăduţi argintii şi colinde duios cântate, cozonaci şi cadouri din belşug, dar fără de Isus. Iar dincolo de unele ferestre îngheţate, ochii unora sunt trişti şi inimile goale, pentru că Moşul nu ajunge chiar la toţi, iar de la cei la care totuşi ajunge, pleacă mult prea repede şi nu are prea multe să le spună...
Pentru că Moş Crăciun nu poate să-i vindece pe cei din spital, nu ştie cum să-i consoleze pe cei care, în azil sau orfelinat fiind, vor ceva mai mult decât o haină bună de crăciun, nu poate vindeca o inimă rănită, dezamăgită sau îmbătrânită, nu-l poate aduce aproape pe cel drag plecat şi nu poate umple golul din inimă, nu poate îmblânzi mânia şi neliniştea zilei de mâine. Nu poate (sau nu vrea) să ne spună dacă drumul pe care am luat-o este cel bun sau greşit, dacă vieţile noastre seamănă sau nu cu ceea ce am visat să fie. Nu poate face minuni ca să îndrepte cursul lucrurilor care au scăpat de sub control şi nu te ajută mai deloc în rezolvarea problemelor tale de viitor şi de ce nu de veşnicie! Altfel spus, să nu ne amăgim dragii mei la pieptul lui Moş Crăciun preţ de câteva zile, la sfârşitul cărora ne aşteaptă aceeaşi soartă rece şi săracă, sau chiar devine mai geroasă şi mai ponosită pentru că nu reuşim să o mascăm, nemaiavând banii, zgomotul şi inconştienţa de crăciun.

Tot ce am spus că nu poate face Moş Crăciun (şi chiar mult mai mult) poate face Pruncul divin ISUS EMANUEL, Mântuitorul lumii şi asta o spune Scriptura şi viaţa celor trăită alături de EL. Faţa lumii nu se schimbă, nici de crăciunul ăsta, rămâne tot îmbătrânită şi-ntunecată atâta vreme cât îl aşteptăm pe Moş Crăciun cu sufletul la gură şi cu casa împodobită şi nu băgăm de seamă că ISUS a venit pentru noi, ca să dăruiască nu speranţe deşarte, nici daruri frumos colorate, ci veşnicia cu a ei binecuvântare.

Şi o ultimă întrebare, fiţi sinceri, anul ăsta de crăciun pe cine aşteptaţi? Să nu îmi spuneţi „şi ce dacă”!

ELIEZER Măceşaru

Infuzie de mulţumiri - 21-22 nov 2009

Sâmbăta aceasta a fost un bun prilej de inventariere a motivelor pentru care suntem recunoscători lui Dumnezeu în anul care se scurge. Astfel puţin peste 70 de tineri şi-au unit glasurile, aducând slava Creatorului pentru toate binecuvântările revărsate, prin cântări, mărturii şi părtăşie. Unul dintre momentele emoţionante ale întâlnirii a fost recunoştinţa arătată unii altora prin bileţele de mulţumire; astfel, mulţi dintre tineri au fost plăcuţi impresionaţi să primească astfel de dovezi de la persoane de la care se aşteptau mai puţin, aducând încurajări, zâmbete şi, în unele cazuri, îmbrăţişări.

 

Au urmat apoi conversaţii în jurul unei ceşti de ceai în sala decorată de sărbătoare, îmbogăţită de forfota binedispusă, de râsete şi bucuria care se citea pe feţele tuturor. Aceasta s-a transformat mai apoi într-o oază de creativitate, când opt echipe au imaginat diferite situaţii (reclame TV şi radio, pantomimă, scenetă, poezie, cântare, interviu, articol) pe tema mulţumirii. Acestea au fost primite cu aplauze şi voie bună, dovedind încă o dată că unde-s doi (sau mai mulţi) puterea (de creaţie) creşte.

 

Duminica a fost puternic marcată de mireasma tomnatică din sală, datorită decorului de poveste. O seară a mulţumirii, a adus pe buzele tuturor laude la adresa Domnului pentru ocazii specifice în care El a lucrat cu puterea Lui nemărginită. Serviciul s-a încheiat într-un mod practic, degajat, unde atât cei mici cât şi cei mari au avut posibilitatea să participe la un concurs cu întrebări biblice legate de sărbătoarea roadelor şi nu numai. Cei mai bine documentaţi au plecat acasă nu doar cu sufletul mai bogat spiritual, cât şi cu un fruct sau o legumă, după preferinţe.

 

"Vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele şi pomii de pe câmp îşi va da roadele." Levitic 26:4