sâmbătă, 31 octombrie 2009
miercuri, 28 octombrie 2009
Energie la pachet
Când spui sâmbătă.. automat îți fuge gândul la curățenie, asa.i? Cred că știm cu toții răspunsul. Câți dintre noi nu am crescut cu ideea inoculată de către părinți de a dedica ziua de sâmbătă momentului potrivit pentru a aerisi casa, de a pune la loc tot ce am aruncat prin cameră pe parcursul săptămânii, să nu mai amintim de aspirat, șters praful și în cazuri extreme spălat geamuri? Majoritatea, bag mâna în foc!
În același spirit am început sâmbăta, care numai ce a trecut [acum fix 4 zile], o bună parte din noi. Ați putea zice: nimic anormal în asta.. Însă partea interesantă este că ne.am concretizat într.un singur gând forțele și tot elanul pentru a termina curățenia generală la Biserică.
Astfel, bine pregătiți pentru provocările ce ne așteptau [cu ploaie / frig la interval, foame/oboseală anticipată] ne.am adunat într.o părtașie activă! Bineînțeles că fiecare a fost repartizat într.un alt domeniu: de la “rașchetatul geamurilor” la spălatul mochetei, vopsitul rafturilor, spălatul geamurilor și al scaunelor– ca să nu se plictisească nimeni, normal. Încetul cu încetul sursa de energie s.a diminuat considerabil, iar pauza de masa a fost bine venită! A fost foarte plăcut să reconstituim faze comice și să pregătim planul de bătaie pentru continuarea zilei pe veșnicul fundal al dezbaterilor politice.. Dar noi cu cine votăm? :)
Mulțumim lui Dumnezeu că nu au fost prea multe incidente neplăcute [excepție făcând Dani care s.a trezit cu un ‘puf’ de Clin în cap – din greșeala învață oamenii să se păzească] și că am putut termina în timp util. Nu se menționează la finalul zilei câte degete s.au pierdut pe terenul de luptă sau câte picioare amorțite s.au numărat la locul de muncă ci mai degrabă privim cu satisfacție că am putut sluji și într.un mod mai practic decât de obicei.
Deja sună prea interesant ca să încheiem, însă nu dorim să vă facem să regretați prea mult că nu ați fost cu noi ci doar să vă determinăm să vă doriți să veniți data viitoare!! Întotdeauna este nevoie de mână de lucru voluntară și plină de bucurie și entuziasm care să participe la diverse activități!
Contăm pe tine? ;)
NEVOIA DE SFINȚI GENIALI de Vladimir Pustan
Simone Weil zicea, undeva, că lumea de azi are nevoie de sfinţi care să aibă geniu. Cuvinte grele pentru o adunare de sfinţi tăcuţi şi apatici, mulţumiţi cu uşa raiului închisă imediat în spatele lor, ca uşa autobuzului 132 cu care o viaţă au plecat spre serviciu.
Suferim de lipsa ideilor noi, iar liturghia a apărut din cauza sfinţilor cu coeficientul de inteligenţă smerit. Sunt de acord că primul sens în limba latină a cuvântului mediocru e cale de mijloc, dar istoria biblică nu s-a făcut cu sfinţi cuminţi şi aşezaţi.
Petru sărind din barcă, Ioan Botezătorul în temniţă, Barnaba vânzându-şi ogorul, Pavel predicând în Areopag, nu dovedesc o sfinţenie normală.
Viaţa spirituală e ceva mai mult decât mersul la biserică, înţepenitul în bancă, bătaia pe amvon şi funcţii de „conducere”, cântatul în grupul de laudă şi închinare, ochi închişi, mâini ridicate şi batic de naylon.
Mai recunosc şi faptul că fără adevărul revelat, intelectul e neputincios, dar atunci înseamnă că în jurul nostru e puţin adevăr revelat.
Orice ieşire din decor enervează pentru că jigneşte marea masă sfântă când de fapt fiecare fărâmă de lumină în plus ar trebui să bucure pe toţi cei ce formează marea familie a lui Dumnezeu.
Toate trezirile spirituale s-au făcut cu oameni sclipitori chiar dacă au fost mineri în Ţara Galilor pentru că geniul n-are de-a face cu pantalonii rupţi prin universităţi.
Haidem să ne rugăm toţi sfinţii obişnuiţi pentru ca România să eclozeze măcar doi sfinţi cu geniu în anul care ne stă în faţă.
marți, 27 octombrie 2009
Plastic Jesus - un avertisment
Am primit de curând de la Emi un link cu un filmuleț care m-a pus pe gânduri. Este vorba despre mărturia unui tânăr în care își expune modul în care s-a întors la Dumnezeu, schimbările care s-au petrecut în viața lui și cum vede viitorul relației lui cu Domnul.
Dacă m-aș fi oprit doar la a asculta ceea ce spune, băiatul era un exemplu demn de urmat, însă ceea ce a produs consternare în mine este textul care demască fiecare afirmație a lui, iar frază după frază se conturează o imagine a ceea ce reprezintă un creștin superficial.
Câți creștini autentici sunt în biserica Domnului? Numai El știe, însă întrebarea cu care am rămas eu este cât de mult mă asemăn cu acest personaj și ce am de schimbat în mine?
marți, 20 octombrie 2009
repetitia e mama invataturii
In seara asta, in cadrul repetitiei de cor, am avut parte de o a 2-a lectie despre istoria si analiza muzicii. Unii casca a plictis, altii incep incet, incet sa desluseasca tainele ascunse pe portative, iar altii.. O doime, 2 patrimi, 4 optimi si tot asa. Curand foarte curand, vom comunica in aceeasi limba. Bucuria este ca am strans randurile si, cel putin la repetitii, suntem mai multi ca altadata (semn bun nu?). Duminica ar trebui sa iesim inainte cu o piesa macar. Sa fie spre slava Domnului. pace
vineri, 16 octombrie 2009
joi seara
in seara asta am fost la biserica cu o chestiune ce tinea de organizare/media..si am fost placut impresionat sa vad grupa de social 1 si 2, grupa de inchinare, grupa de evanghelizare nedelea si brezoaele..si e un semn bun, zic eu, adica s.au pornit motoarele..fiecare grupa porneste pe drumul ei..btw grupa de organizare/media a demarat in tromba..pt ca si are multe de rezolvat/aranjat/pus cap la cap..godspeed catre toate grupele..pace
miercuri, 14 octombrie 2009
Jessy Dixon Concert - 10 Octombrie 2009 [Sala Palatului]
Mergem adesea la concerte în Capitală care se anunţă a fi cu totul şi cu totul incendiare. Şi a doua zi citim în presă: "Aseară... sala X a fost neîncăpătoare. Un concert unic. O voce specială, un timbru, asemenea. La final, publicul a aplaudat cu frenezie. Artiştii au revenit pe scenă de nenumărate ori în aplauzele care nu mai conteneau... Un decor de excepţie". Şi toate celelalte superlative!
De data aceasta, lucrurile au stat puţin altfel. Tot în Capitală. La Sala Palatului, într-o sâmbătă seară în care "cerurile s-au deschis", după cum a spus Jessy Dixon. Sau într-o seară de toamnă pe care o găseşti "puţin distantă, puţin distrasă, rătăcită printre maşini prea multe şi printre magazine... Ori o găseşti foarte frumoasă, pentru că aerul de toamnă adună frunzele de diferite nuanţe pe trotuar", după cum scrie Paula Seling.
La Sala Palatului au venit să vadă, să asculte şi să înţeleagă o muzică aparte cei pentru care gospel-ul înseamnă istorie, religie şi... viaţă. Sau un mod de a fi. Şi au fost mulţi!
În deschiderea concertului lui Jessy Dixon, Paula Seling a susţinut un recital alături de o orchestră de excepţie. Melodii superbe la care interpreta ţine enorm, fiind o iubitoare a genului: "Acum mulţi ani, când începusem să iubesc muzica şi nu îndrăzneam să visez un drum în viaţă legat de muzică, nu mi-aş fi putut închipui că peste ani Dumnezeu îmi va oferi şansa de a deschide concertul unei legende a muzicii gospel la Bucureşti. Îmi place foarte mult Jessy Dixon, îmi place muzica gospel şi mă simt onorată să cânt unui public atât de special ca şi acela care va fi la Sala Palatului...". Şi într-adevăr publicul s-a simţit special.
Concertul lui Jessy Dixon a fost în competiţie cu meciul România-Serbia! Iar publicul din sală a câştigat! A fost un meci cu scor egal între sufletele publicului şi cei aflaţi pe scenă: Paula Seling, Jessy Dixon, celebra pianistă americană Elsa Harris şi un cor unic, aplaudat după fiecare piesă atât de Paula Seling, cât şi de Jessy Dixon, care ne îndemna mereu: "Aplaudaţi-i încă o dată! Sunt ai voştri! Corul acesta e din România" - "give them one more hand"!
VOCEA EI...
Paula Seling a fost atât de emoţionată, încât ne-a mărturisit chiar de la început: "Este o seară atât de specială pentru mine şi am atât de multe emoţii, încât nici nu pot să respir... aşa că mai bine vă cânt!". Şi ne-a cântat. Cu o voce acordată de îngeri. Şi nu e o metaforă. A cântat perfect. Inegalabil. O voce atât de cristalină, care nu pare a fi de... aici. Şi se spune despre mulţi artişti că au o voce asemenea, dar până să o asculţi pe Paula nu înţelegi exact ce înseamnă un cristal în voce, după cum aprecia un fan de-al interpretei.
La finalul minirecitalului Paulei Seling a urcat pe scenă: Jessy Dixon! Aplauzele nu se mai opreau! Şi artistul spune: "Sunteţi un public atât de cald, încât aş vrea să vă iau acasă! Pot să vă adopt? Sau mai bine să vină din nou Jessy în România?". Din nou muuulte aplauze! Se întoarce spre orchestră, salută şi pare că ar căuta pe cineva... "Where is Paula? I don't seeeee Paula! Tell her to come back!!!" La fel de emoţionată, dar cu o voce care transmite şi mai multe emoţii decât ar putea artista să aibă, revine pe scenă şi îi ascultăm împreună. Două voci care s-au sincronizat perfect şi un show excepţional. Au fost două duete Jessy Dixon-Paula Seling care au ridicat sala în picioare. Toată lumea s-a ridicat nu numai să aplaude ori să ţină ritmul, ci să şi cânte! Spre uimirea lui Jesyy Dixon, care a întrebat: "Sunteţi siguri că sunteţi români?". "DAAA!" Restul a fost muzică şi lumină. Şi poezie şi zâmbet! Un strop de voie bună şi de poveşti din care înveţi că istoria şi religia înseamnă mai mult decât cărţi scrise despre şi pentru oameni...
Un concert fără ţinute de gală, fără decoruri impunătoare, fară sclipici care îţi tulbură privirea. A fost un concert al dăruirii. Acel gen de artă care dăinuie peste timp. Acea muzică în care... "God spells": O muzică în care Dumnezeu "ne vorbeşte" prin vocile hărăzite.
De data aceasta, lucrurile au stat puţin altfel. Tot în Capitală. La Sala Palatului, într-o sâmbătă seară în care "cerurile s-au deschis", după cum a spus Jessy Dixon. Sau într-o seară de toamnă pe care o găseşti "puţin distantă, puţin distrasă, rătăcită printre maşini prea multe şi printre magazine... Ori o găseşti foarte frumoasă, pentru că aerul de toamnă adună frunzele de diferite nuanţe pe trotuar", după cum scrie Paula Seling.
La Sala Palatului au venit să vadă, să asculte şi să înţeleagă o muzică aparte cei pentru care gospel-ul înseamnă istorie, religie şi... viaţă. Sau un mod de a fi. Şi au fost mulţi!
În deschiderea concertului lui Jessy Dixon, Paula Seling a susţinut un recital alături de o orchestră de excepţie. Melodii superbe la care interpreta ţine enorm, fiind o iubitoare a genului: "Acum mulţi ani, când începusem să iubesc muzica şi nu îndrăzneam să visez un drum în viaţă legat de muzică, nu mi-aş fi putut închipui că peste ani Dumnezeu îmi va oferi şansa de a deschide concertul unei legende a muzicii gospel la Bucureşti. Îmi place foarte mult Jessy Dixon, îmi place muzica gospel şi mă simt onorată să cânt unui public atât de special ca şi acela care va fi la Sala Palatului...". Şi într-adevăr publicul s-a simţit special.
Concertul lui Jessy Dixon a fost în competiţie cu meciul România-Serbia! Iar publicul din sală a câştigat! A fost un meci cu scor egal între sufletele publicului şi cei aflaţi pe scenă: Paula Seling, Jessy Dixon, celebra pianistă americană Elsa Harris şi un cor unic, aplaudat după fiecare piesă atât de Paula Seling, cât şi de Jessy Dixon, care ne îndemna mereu: "Aplaudaţi-i încă o dată! Sunt ai voştri! Corul acesta e din România" - "give them one more hand"!
VOCEA EI...
Paula Seling a fost atât de emoţionată, încât ne-a mărturisit chiar de la început: "Este o seară atât de specială pentru mine şi am atât de multe emoţii, încât nici nu pot să respir... aşa că mai bine vă cânt!". Şi ne-a cântat. Cu o voce acordată de îngeri. Şi nu e o metaforă. A cântat perfect. Inegalabil. O voce atât de cristalină, care nu pare a fi de... aici. Şi se spune despre mulţi artişti că au o voce asemenea, dar până să o asculţi pe Paula nu înţelegi exact ce înseamnă un cristal în voce, după cum aprecia un fan de-al interpretei.
La finalul minirecitalului Paulei Seling a urcat pe scenă: Jessy Dixon! Aplauzele nu se mai opreau! Şi artistul spune: "Sunteţi un public atât de cald, încât aş vrea să vă iau acasă! Pot să vă adopt? Sau mai bine să vină din nou Jessy în România?". Din nou muuulte aplauze! Se întoarce spre orchestră, salută şi pare că ar căuta pe cineva... "Where is Paula? I don't seeeee Paula! Tell her to come back!!!" La fel de emoţionată, dar cu o voce care transmite şi mai multe emoţii decât ar putea artista să aibă, revine pe scenă şi îi ascultăm împreună. Două voci care s-au sincronizat perfect şi un show excepţional. Au fost două duete Jessy Dixon-Paula Seling care au ridicat sala în picioare. Toată lumea s-a ridicat nu numai să aplaude ori să ţină ritmul, ci să şi cânte! Spre uimirea lui Jesyy Dixon, care a întrebat: "Sunteţi siguri că sunteţi români?". "DAAA!" Restul a fost muzică şi lumină. Şi poezie şi zâmbet! Un strop de voie bună şi de poveşti din care înveţi că istoria şi religia înseamnă mai mult decât cărţi scrise despre şi pentru oameni...
Un concert fără ţinute de gală, fără decoruri impunătoare, fară sclipici care îţi tulbură privirea. A fost un concert al dăruirii. Acel gen de artă care dăinuie peste timp. Acea muzică în care... "God spells": O muzică în care Dumnezeu "ne vorbeşte" prin vocile hărăzite.
Articol preluat pe de jurnalul.ro
La Golgota
La Golgota, purtând povara unei lumi deşarte,
Hristos a rupt blestemul milenar închis în moarte,
Şi nouă, osândiţilor din groaznicul abis,
O cale spre lumină şi viaţă ne-a deschis.
La Golgota-s răscruci de drum, fotonii se despică,
Se sfar'mă lumi, când crucea Lui din stâncă se ridică.
Se prăbuşesc împărăţii, şi tronuri cad greoi,
Când stropii Lui de sânge sfânt şi-I picură-n noroi.
Nu-i trâmbiţă să cânte azi iubirea-n simfonie,
Nici pană focul dureros din cruce să-I descrie!
Nu-s clopote să sune-n vânt al Golgotei coşmar,
Nici pietre de-amintire nu-s pentru al crucii har.
Din mii de căi lactee şi vârtejuri de lumină,
Soseşte Mielul jertfei sfânt, curat şi fără vină,
Să bea al morţii-amar venin, otrava de blestem,
Bătut, lovit, scuipat, străpuns, şi răstignit pe lemn!
O, ceruri, stele, galaxii, luminători de seamă,
Şi îngeri, voi care-aţi văzut întreaga crucii dramă,
Spuneţi-mi marele mister: Stăpânul Creator,
Întins pe-o cruce moare-n chin... ca eu să nu mai mor!
Hristos a rupt blestemul milenar închis în moarte,
Şi nouă, osândiţilor din groaznicul abis,
O cale spre lumină şi viaţă ne-a deschis.
La Golgota-s răscruci de drum, fotonii se despică,
Se sfar'mă lumi, când crucea Lui din stâncă se ridică.
Se prăbuşesc împărăţii, şi tronuri cad greoi,
Când stropii Lui de sânge sfânt şi-I picură-n noroi.
Nu-i trâmbiţă să cânte azi iubirea-n simfonie,
Nici pană focul dureros din cruce să-I descrie!
Nu-s clopote să sune-n vânt al Golgotei coşmar,
Nici pietre de-amintire nu-s pentru al crucii har.
Din mii de căi lactee şi vârtejuri de lumină,
Soseşte Mielul jertfei sfânt, curat şi fără vină,
Să bea al morţii-amar venin, otrava de blestem,
Bătut, lovit, scuipat, străpuns, şi răstignit pe lemn!
O, ceruri, stele, galaxii, luminători de seamă,
Şi îngeri, voi care-aţi văzut întreaga crucii dramă,
Spuneţi-mi marele mister: Stăpânul Creator,
Întins pe-o cruce moare-n chin... ca eu să nu mai mor!
few words
Salutare
Acest blog este o solutie de avarie, pana reusim sa punem pe picioare situl bisericii. Vom incerca sa va tinem la curent, in cea mai mare parte, cu ce s.a intamplat, mai degraba, decat ce o sa fie. Asa ca veti putea citi cateva impresii despre evenimente petrecute in cadrul bisericii, cat si intalnirile tinerilor si vor fi si cateva poze, for sure. Restul de filmulete si poezii si ce o mai fii sunt pt buna dispozitie a fiecaruia..pace