Cu mic cu mare, tinerii din Izbanda au luat cu asalt pajistile din Mogosoaia inca pline de roua, sambata 18 aprilie, pentru un timp de partasie unii cu altii. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu cea mai insorita zi de pana atunci, fara urma de ploaie sau vant, semn ca El alunga orice obstacol cand copiii Lui sunt impreuna. In timp ce o mare parte din tineri incingeau mingea de volei, sau jucau diverse jocuri pe paturica, micii sfaraiau pe gratar pentru un rasfat culinar bine meritat.
Intalnirea a fost de un real suport pentru cei care aveau nevoie de miscare dupa o iarna prea lunga dar a imbunatatit si comunicarea dintre noi, multumita lui Dumnezeu care a tronat peste intreaga zi.
Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie, şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!(Psalmii 55:14)
Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.(1 Ioan 1:7)
Ziua de sâmbătă, 23 ianuarie a.c., cea mai friguroasă zi din acest an, conform meteorologilor, am considerat de comun acord să o îndulcim, fiecare după pricepere. Scopul întîlnirii a fost strângerea de fonduri pentru tabăra din vară a copiilor de la Vestea Bună. Şi pentru că ne-a plăcut tare mult versetul care spune: Fiule, mănâncă miere, căci este bună, şi fagurele de miere este dulce pentru cerul gurii tale (Proverbe 24:13), seara s-a dovedit a fi plină de surprize neaşteptate în rândul multora dintre concurenţi. Băieţii cot la cot cu fetele şi-au etalat cu măiestrie talentele gastronomice şi decorative, de unde a ieşit ceea ce veţi vedea în continuare.
Seara a debutat cu închinare adusă Celui care face totul posibil, Celui care presară în vieţile noastre bucurii nepreţuite, Celui care spune Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! (Ps.133:1). De asemenea, cei care din motive obiective nu au fost prezenţi la programul de Crăciun al tinerilor, au vizionat o parte din înregistrările făcute atunci.
Întâlnirea a continuat cu ceea ce aştepta toată lumea şi anume îndulcirea. Şi au avut de unde alege, de la negrese, prăjituri cu nucă, mere, ciocolată, până la torturi care de care mai ingenioase, cu ciocolată, iaurt, căpşuni, brânză, rodii, nici-o papilă gustativă nu a rămas neîmpăcată.
Şi pentru că în lumea în care trăim, concurenţa ne face mai buni, fiecare s-a străduit să îşi facă reclamă produsului, prin denumiri bine gândite, sloganuri atractive sau chiar strigări aparent haotice dar cu efect. Toate acestea au avut rezultatele aşteptate, "cofetarii" fiind bine apreciaţi, unii dintre ei epuizându-şi stocul rapid în urma cozilor formate la mesele lor.
Pentru că orice concurs are şi un câştigător, Andreea Băiceanu a stârnit iubitorii combinaţiei brânză-ciocolată cu un cheese cake de sărbătoare, iar Sorin Pavel a readus în memoria participanţilor gustul inconfundabil al negreselor însoţite de un pahar cu lapte rece.Toţi concurenţii au primit câte o diplomă personalizată în funcţie de creaţia pusă la dispoziţie iubitorilor de dulce.
Evenimentul a fost foarte apreciat, aceasta în urma inventarierii a ceea ce a mai rămas pe platouri, de aceea, organizatorii au fost îndemnaţi să se gândească la o întâlnire unde concurenţii să îşi exerseze talentele şi în domeniul sarmalelor, fripturilor şi ciorbelor. Semne bune anul are.
Îmi veți spune că a trecut Crăciunul. Știu. Cu toate astea bucuria nașterii Lui ar trebui să o simțim zi de zi!
Pentru că suntem oameni și ne plac amintirile m-am gândit să pun niște filmulețe care să ne aducă aminte de Crăciunul anului 2009. So .. enjoy them!
Molipsiţi de „gripa” alegerilor prezidenţiale şi de euforia judecării celui care a răspândit „virusul”, cum aţi răspunde unui reporter de la un mare trust media (în criză de subiect, de după alegeri) la întrebarea: „Ce pedeapsă aţi propune pentru cei care vor să-l desfiinţeze pe Moş Crăciun?” Ca buni creştini ce suntem, probabil că ne-am gândi (sau îngrămădi) să dăm un răspuns pe măsură obraznicului reporter, dar un răspuns biblic...! Nici n-am stat prea mult pe gânduri, că îngheţat de frigul de afară şi înhăţat de zâmbetul reporterului îmbujorat, mă trezesc (ca de multe ori de fapt) că un altul de lângă mine (creştin şi el, cică) se consideră a fi mai... (deştept, curajos, spiritual...) şi răspunde în locul meu „domne bagă de seamă că de nu era Moşu trebuia inventat” .
Cu gura căscată şi oripilat de răspunsul prietenului (frate, sau ce-o mai fi...) îmi dau seama că eu nu am un răspuns (încă) şi îmi spun doar „şi ce dacă”... până la urmă e un pretext drăguţ de a ne face unii altora mici (şi obligatorii?!) atenţii, un personaj bonom, generos, care creează o dată pe an o lume frumoasă, de basm, în care ne silim să încăpem, cu mic, cu mare (cu întreaga adunare) preţ de câteva zile... O lume feerică în care îi înghesuim pe cei mici, să se bucure şi să trăiască liniştiţi, până când vor creşte mari şi vor da nas în nas cu... realitatea (adevărul), ca să constate că orice asemănare între cele două lumi este, din păcate, pur întâmplătoare...
Cui i-ar putea face rău acest Moş, zâmbitor, cuceritor (şi cu burta mare – nu din anul ăsta de criză) care ne aduce câteva clipe de fericire la finalul unui an dificil?
Dar s-ar putea să fi pornit într-o direcţie greşită, pentru că, să fim serioşi, este Moş Crăciun în pericol? Aşa vi se pare? Ascultaţi radioul (nu RVE-ul), uitaţi-vă la tv, daţi un search pe google, priviţi în jur şi veţi fi de acord cu mine: pe Moşu nu-l ameninţă nimic şi nimeni. Ba încă dacă ar fi gata să renunţe la „preşedinţia” Laponiei sigur ar fi alesul în multe ţări de criză...Nu plăteşte şi i se face publicitate, nu pretinde...dar este primit în casele tuturor, dă dintr-un singur sac la toţi şi toţi îl cred, îl laudă şi îl încurajează să meargă mai departe că are succes...
Un pericol stă totuşi la pândă, aproape de tot şi mare de tot. Dar nu pe bunul Moş îl pândeşte, ci pe Pruncul sărbătorit, pe Cel căruia i-a fost furată sărbătoarea şi care a venit întradevăr din altă lume, dintr-o Împărăţie nemaintâlnită...şi de mulţi râvnită. Pruncul divin Emanuel, a cărui Naştere chiar pare de necrezut, a cărui viaţă pare de necrezut (şi nu-i vorbă, i-a şi intrigat pe mulţi) şi a cărui moarte le-a întrecut pe toate chiar (şi nu-i vorbă, mulţi încă nu pot s-o creadă), iar Învierea rămâne pentru unii un slogan, iar pentru alţii un scop în viaţă.
Iată cine cred că stă astăzi în balanţă şi pentru cine atârnă mai greu? E Moşu cu a lui burtă şi sac plin, sau e Pruncul cu a lui viaţă de Miel divin? Un răspuns îl dăm cu toţii, prin modul nostru de viaţă, dar să nu facem ca Pilat „pe placul norodului” care-i însetat de comercializarea Lui, mai de grabă decât de mărturisirea Lui... Fiecare veac a trecut având balanţa lui, dar al nostru pare să aibă o balanţă bine ambalată, fragilă şi periculoasă pentru că după ea tot mai mulţi îşi hotărăsc drumul. Un drum frumos împodobit, cu beculeţe colorate, brăduţi argintii şi colinde duios cântate, cozonaci şi cadouri din belşug, dar fără de Isus. Iar dincolo de unele ferestre îngheţate, ochii unora sunt trişti şi inimile goale, pentru că Moşul nu ajunge chiar la toţi, iar de la cei la care totuşi ajunge, pleacă mult prea repede şi nu are prea multe să le spună... Pentru că Moş Crăciun nu poate să-i vindece pe cei din spital, nu ştie cum să-i consoleze pe cei care, în azil sau orfelinat fiind, vor ceva mai mult decât o haină bună de crăciun, nu poate vindeca o inimă rănită, dezamăgită sau îmbătrânită, nu-l poate aduce aproape pe cel drag plecat şi nu poate umple golul din inimă, nu poate îmblânzi mânia şi neliniştea zilei de mâine. Nu poate (sau nu vrea) să ne spună dacă drumul pe care am luat-o este cel bun sau greşit, dacă vieţile noastre seamănă sau nu cu ceea ce am visat să fie. Nu poate face minuni ca să îndrepte cursul lucrurilor care au scăpat de sub control şi nu te ajută mai deloc în rezolvarea problemelor tale de viitor şi de ce nu de veşnicie! Altfel spus, să nu ne amăgim dragii mei la pieptul lui Moş Crăciun preţ de câteva zile, la sfârşitul cărora ne aşteaptă aceeaşi soartă rece şi săracă, sau chiar devine mai geroasă şi mai ponosită pentru că nu reuşim să o mascăm, nemaiavând banii, zgomotul şi inconştienţa de crăciun.
Tot ce am spus că nu poate face Moş Crăciun (şi chiar mult mai mult) poate face Pruncul divin ISUS EMANUEL, Mântuitorul lumii şi asta o spune Scriptura şi viaţa celor trăită alături de EL. Faţa lumii nu se schimbă, nici de crăciunul ăsta, rămâne tot îmbătrânită şi-ntunecată atâta vreme cât îl aşteptăm pe Moş Crăciun cu sufletul la gură şi cu casa împodobită şi nu băgăm de seamă că ISUS a venit pentru noi, ca să dăruiască nu speranţe deşarte, nici daruri frumos colorate, ci veşnicia cu a ei binecuvântare.
Şi o ultimă întrebare, fiţi sinceri, anul ăsta de crăciun pe cine aşteptaţi? Să nu îmi spuneţi „şi ce dacă”!
Sâmbăta aceasta a fost un bun prilej de inventariere a motivelor pentru care suntem recunoscători lui Dumnezeu în anul care se scurge. Astfel puţin peste 70 de tineri şi-au unit glasurile, aducând slava Creatorului pentru toate binecuvântările revărsate, prin cântări, mărturii şi părtăşie. Unul dintre momentele emoţionante ale întâlnirii a fost recunoştinţa arătată unii altora prin bileţele de mulţumire; astfel, mulţi dintre tineri au fost plăcuţi impresionaţi să primească astfel de dovezi de la persoane de la care se aşteptau mai puţin, aducând încurajări, zâmbete şi, în unele cazuri, îmbrăţişări.
Au urmat apoi conversaţii în jurul unei ceşti de ceai în sala decorată de sărbătoare, îmbogăţită de forfota binedispusă, de râsete şi bucuria care se citea pe feţele tuturor. Aceasta s-a transformat mai apoi într-o oază de creativitate, când opt echipe au imaginat diferite situaţii (reclame TV şi radio, pantomimă, scenetă, poezie, cântare, interviu, articol) pe tema mulţumirii. Acestea au fost primite cu aplauze şi voie bună, dovedind încă o dată că unde-s doi (sau mai mulţi) puterea (de creaţie) creşte.
Duminica a fost puternic marcată de mireasma tomnatică din sală, datorită decorului de poveste. O seară a mulţumirii, a adus pe buzele tuturor laude la adresa Domnului pentru ocazii specifice în care El a lucrat cu puterea Lui nemărginită. Serviciul s-a încheiat într-un mod practic, degajat, unde atât cei mici cât şi cei mari au avut posibilitatea să participe la un concurs cu întrebări biblice legate de sărbătoarea roadelor şi nu numai. Cei mai bine documentaţi au plecat acasă nu doar cu sufletul mai bogat spiritual, cât şi cu un fruct sau o legumă, după preferinţe.
"Vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele şi pomii de pe câmp îşi va da roadele." Levitic 26:4
"Nu este bine ca omul să fie singur; am să îi fac un ajutor potrivit pentru el" (Geneza 2:18). Şi Dumnezeu i-a pregătit cel mai bun ajutor lui Eugen Soltuzu, pe Oana, atât de frumoşi în straie de sărbătoare, după cum i-am găsit, sâmbătă, la biserica din Breaza. Au pornit mână în mână spre un drum binecuvântat ca familie şi cu o parte din tineri le-am urat pacea din ceruri şi harul divin iar legământul ce-l fac pe veci fie păstrat, în iubire să stea neîncetat.
Cuvântarea din timpul ceremoniei religioase, aflată sub semnul emoţiei, a cuprins învăţături privind angajamentul căsătoriei pe care cei doi l-au luat unul faţă de celălalt nu doar înaintea oamenilor ci şi înaintea cerului. De asemenea, pastorul Silviu Cioată a vorbit şi despre recunoaşterea autorităţii în familie, despre familia creştină care va funcţiona la parametrii stabiliţi de Tatăl, doar atunci când vor exista supunere, sensibilitate şi dragoste.
După rostirea rugaciunilor de binecuvântare şi a mult aşteptatului DA, alaiul de nuntă s-a mutat într-un cadru festiv, înconjurat de natură, unde încă o dată am admirat creaţia lui Dumnezeu.
Voia bună a fost însoţită de scenete, filmuleţe, cadouri, gânduri şi multe alte surprize dedicate mirilor, evident încântaţi de cea mai frumoasă zi din viaţa lor.
Am plecat cu zâmbete pe buze şi prăjituri la pachet, lăsând în urmă cea mai tânără familie a bisericii Izbânda.
În ciuda vremii de afară, o parte din corul bisericii a îndrăznit să sfideze drumul lung și obositor până în Piatra Neamț. Și bine a făcut, pentru că am avut parte numai de binecuvântări. Am experimentat încă o dată ospitalitatea recunoscută a fraților din Moldova, imediat cum am ajuns și, deși nu ne-au întâmpinat cu pâine și sare cum este obiceiul local, ci gustări calde și ceai în puterea nopții, am apreciat pasiunea lor pentru slujire și zâmbetul sincer.
"Încă de dimineață ne-ai arătat cum să ne închinăm prin creația ta..." spunea Melinda într-o rugăciune, aceasta în urma vizitei Cheilor Bicazului și Lacului Roșu. Peisajul ne-a luat prin surprindere: un joc de culori pe pânza Creatorului, o toamnă perfectă prin armonia copacilor intens pictați, a colinelor frumos arcuite și a stâncilor înalte care te lăsau fără suflare. Este de prisos să redau toate impresiile verbale, chipurile noastre exprimând mulțumire Tatălui mai mult decât am fi putut-o face prin cuvinte iar ochii nu se mai săturau să privească și să întipărească pe retină imaginea copleșitoare a peisajelor întâlnite.
După sesiuni întregi de fotografii, am pornit zgribuliți către întalnirea zonală de tineret unde am avut parte de un timp frumos și binecuvântat de închinare și rugăciune, marcat de predica fratelui Eliezer Măceșaru despre cum să visezi creștinește, predică ce a stârnit zâmbete, lacrimi și a insuflat tinerii să primească visurile de la Domnul, să iși verifice atitudinea iar apoi să aștepte cu răbdare.
Seara ne-am delectat cu priveliștea orașului de undeva de sus, de pe o stâncă, unde luminile se scăldau feeric, motiv pentru care am fost inspirați să ridicăm laude la adresa Domnului prin cântări, întrerupți de frigul puternic care ne-a trimis la gazdele noastre mai devreme decât am fi vrut.
Duminica am slujit cu corul în biserica Betel unde am avut părtășie cu întreaga biserică și unde, la final am servit masa tradițional moldovenească de unde nu au lipsit sarmalele și voia bună.
Am ajuns în București după 5 ore mai bogați cu o experiență într-un oraș teribil de frumos, binecuvântați cu un timp minunat de închinare și cu noi legături frățești. Multumim Elize și Adina pentru că ați făcut posibilă această ieșire, multumim celor din Piatra Neamț dar și bisericii Izbânda pentru trude și osteneli și, nu în ultimul rând, mulțumim Domnului pentru că ne-a arătat în acest weekend cât de importantă este părtașia între oamenii plăcuți Lui.
